Guest Post: Endhiran - The Robot (Sci-Fi indian)

Astăzi inaugurez rubrica ”Guest Post” pe blog, printr-un articol ce-i aparține lui Emil Călinescu, Doctorand în domeniul Sociologie, la Universitatea București (nu vă spun exact în ce sferă își aprofundează studiile, aflați de la el de pe blog, vă garantez că e vorba despre ceva original). Apreciez acest blogger pentru că știe să fie tranșant, are scrieri captivante (veți observa pe blogul lui articole lungi, dar care vă vor ține în priză până la final) și nu se ascunde după ”perdele conformiste”. Acum să-i dăm cuvântul:

Drd. Emil Călinescu:

Salutare din nou, de aici de pe blogul Andreei. Căreia îi mulțumesc pentru găzduire J

Recunosc că nu mai vazusem demult un film indian. Şi într-un fel mi-era dor de filmele indiene.  Fiecare cinematografie are farmecul ei. Da, la orice gen de film te-ai uita, este o amprentă unică. Despre filmele indiene în general voi scrie într-un articol viitor. La fel şi despre filmele extra-americane în general.

Până atunci, să vorbesc un pic despre Endhiran. Ca de obicei, punctual. Şi cum in blogosferă e la modă cifra 5, voi da DOAR 5 motive pentru a-l vedea :

1. E un sf indian. Nu stiu dacă aţi vazut aşa ceva, deci puteţi încerca. Poate sunteţi fani SF și sunteţi sătui de sf-urile americane, care cu câteva exceptii, se aseamănă mult între ele.

2. A plăcut unui amic d-al meu, Andrei, care nu e fan al filmelor indiene. E cinefil, îi plac (şi) SF-urile, dar altfel nu ştiu să fi văzut multe filme indiene la viaţa lui (ştiu că a văzut Milionarul Vagabond, deşi mă rog, ăla nu e chiar indian).

3. E vorba de un robot(după cum v-aţi dat seama), care iniţial e setat să fie util. Să facă bine. Inventatorului i se aducea însă un mare reproş : nu are sentimente. Când i-au fost introduse sentimentele, lucrurile au degenerat. Cum ? Simplu : s-a dat la gagica inventatorului. Care inventator l-a aruncat la gunoi. D-acolo a ajuns în mâinile unui nene rău… Care nene foarte rău l-a învăţat să distrugă şi să omoare. Gata, deja dădui prea multe detalii. Oricum, povestea e foarte tare. Și  partea mișto : nu e previzibilă. Adică la unele filme americane după 15 minute ştii cum se va termina. Aici nici măcar după 1 oră nu ştiam finalul.

4. Efectele sunt absolut fabuloase. Marele meu regret este că l-am vazut acasă și nu la cinema, cu nişte ochelari 3d pe nas. Da, ca efecte e mult peste majoritatea SF-urilor americane. Da, recunosc,  e mai simplu să imaginezi faze cu un robot decât cu un om. Oricum, merită văzut fie şi numai pentru efecte. Poate regretul meu este că n-au fost mai multe.

5. Are însă şi amprenta cinematografiei indiene. Este lung (2ore și vro 45), are din când în când momente muzicale (specifice indienilor, unii consideră că ăsta ar fi farmecul filmelor indiene), are şi niţel romantism (toate filmele indiene pe care le-am văzut au ceva romantism în ele, fie ele comedii, acţiune, dramă ori sf).

V-am convins să-l vedeţi ? Aici e link-ul de cinemagia. Și da, voi reveni cu o pledoarie pentru filmele indiene. O să văd exact pe ce blog.

Salutări cinefile (și cu ceva ritm indian în ele) tuturor tocmai de pe blogul Andreei !