Afirmația pe care aș vrea să o dezbatem este următoarea:
Legalizarea eutanasiei este justificată.
Am ales această temă sensibilă din mai multe considerente:
1. Vreau ca oamenii care ajung aici să aibă curajul de-a cugeta despre valorile pe care le atribuie vieții și morții.2. E important pentru mine, ca viitor medic, să știu cât mai multe păreri (argumentate) despre subiectul dat.
3. Vreau să văd dacă există tendința către un nivel mai mare de respect față de autonomia individuală sau față de convingerile impuse de societate.
Câteva cunoștințe necesare înaintea argumentării pro sau contra:
Moarte = Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. [DEX]
Moarte biologică = încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic.
Moarte clinică = fază a decesului, constând în încetarea activității cardiace și a respirației, în care reanimarea este încă posibilă. [DEX]
Moarte cerebrală = o comă ireversibilă cu abolirea reflexelor. [ mai multe detalii pe medical-student.ro]
Eutanasie = Moarte ușoară (fără dureri). 2) Metodă medicală de provocare a unei morți nedureroase, pentru a curma suferința unui bolnav incurabil. [DEX]
Pasivă - prin întreruperea medicației sau deconectarea pacientului de la aparatele care-i asigură menținerea în viață.
Activă - prin administrarea de către medic a unor substanțe medicamentoase (”injecția letală”) sau informarea pacientului, care și-a exprimat dorința de-a muri, despre cea mai eficientă metodă de utilizare a unor medicamente (doze letale) întru a-l ajuta să-și pună capăt vieții.
Voluntară - în cazul în care pacientul și-a exprimat consimțământul informat.
Non-voluntară - cazurile în care pacientul este incompetent mintal/ psihic/ legal sau se află în imposibilitatea de-a-și exprima dorințele în acest sens (de ex. persoanele aflate în comă, cele cu afecțiuni psihice care le afectează capacitatea de discernământ, persoanele care suferă în urma unor traumatisme cerebrale, copiii foarte mici.).
Acum că am definit câțiva termeni esențiali pentru această dezbatere, vă lansez următoarele întrebări:
1. Care sunt motivele care împing pacienții să ceară să fie eutanasiați? Sunt justificate medical, rațional sau sunt de altă natură?
2. Dreptul la moarte ar trebui să se afle în lista Drepturilor Omului? Este eutanasia o formă justificată de respectare a acestui drept?
3. În cazul în care pacientul nu-și poate exprima consimțământul informat sau dezacordul său față de aplicarea eutanasiei pe propria persoană (vezi cazurile exemplificate mai sus) ar trebui ca altcineva să ia decizia în locul acestuia? Dacă da, cine? De ce?4. Există vreo diferență între eutanasie pasivă și activă, din punct de vedere moral?
5. Dacă pacientul nu se află într-o stare terminală, mai este justificat dreptul de-a apela la moartea asistată de către medic?
6. Ce impact poate avea legalizarea eutanasiei asupra managementului bugetului alocat sistemului de sănătate?
7. Există nuanțe în justificarea eutanasiei, atunci când comparăm aplicarea acesteia la adulți cu aplicarea la copii?
8. Poate avortul să fie considerat o formă de eutanasie non-voluntară?
9. Legalizarea eutanasiei ar putea reprezenta cumva un pericol pentru categoriile sociale considerate vulnerabile?
10. Ce alternative ați propune la eutanasie? Este sedarea terminală un exemplu bun?
Buna ziua Livia! Sensibil subiect ai ales, dar extrem de interesant! Fara prea multe vorbe in vant trec direct la subiect si incerc sa raspund la prima intrebare!
RăspundeţiŞtergereCred, in principiu, ca motivele pentru care cineva cere sa fie eutanasiat, sunt de natura medicala sau ar trebui sa fie, desi de multe ori atunci cand aceste motive isi gasesc sursa intr-o stare emotionala de moment, o astfel de cerere ar semana cu o sinucidere, facuta de mana altuia! In acelai mod, imi par ca pot fi privite toate cazurile isi cere eutanasierea, imi pare ca si cand s-ar sinucide! Evident, sunt cazuri de suferinta extrema, in care parca, butonul ''stop'', reprezinta singura varianta, singura optiune ramasa pentru a curma suferinta!
-*am papat un cuvintel...''imi par ca pot fi toate cazurile cand cineva isi cere eutanasierea''....
RăspundeţiŞtergereReferitor la a doua intrebare, cred cu tarie ca ''dreptul la moarte'' pur si simplu nu trebuie sa existe ca si conceptie, pentru ca in fond, asta ne este menirea noastra a tuturor, sa luptam pentru viata, nu pentru moarte!
RăspundeţiŞtergereLa intrebarea a treia situatia se transforma intr-una si mai delicata, mai ales ca s-au vazut atat de multe reveniri ''spectaculoase'', oameni care s-au trezit dupa luni sau chiar ani de coma, incat devine foarte dificil de spus daca cineva ar trebui sa-si asume responsabilitatea de a lua o astfel de decizie! Totusi, depinzand de caz sau situatie, mai ales ca este evident ca nu toti oamenii gandesc la fel sau pretuiesc viata intr-o masura egala, daca s-ar considera necesara o astfel de masura/interventie, atunci decizia ar trebui sa fie luata de comun acord intre medici si familia pacientului, pentru ca medicii stiu situatia reala, posibilitatile de vindecare, sansele de supravietuire iar familia poate decide eutanasierea, dar iarasi se iveste o problema foarte mare, aceea ca membrii familiei sau cel putin rudele de gradul 1 sa fie de acord intre ele si sa fie constiente ca vor trai tot restul vietii cu o asemenea povara pe umeri! Sincer, mi se pare ca solutia cea mai potrivita ar fi sa se lupte pentru viata, sa lase sansa unei vindecari miraculoase, cat de mica, cat de imposibila ar parea aceasta sansa!
RăspundeţiŞtergereÎn cazurile terminale, de suferință extremă, sinuciderea este o formă de lașitate sau una de curaj?
RăspundeţiŞtergereSincer, nu cred sa existe vreo diferenta din punct de vedere moral, intre eutanasierea pasiva si cea activa, pentru ca in cele din urma duc la acelasi rezultat!
RăspundeţiŞtergereIn cazurile de suferinta extrema, sinuciderea este o optiune, e greu de spus daca e vorba de curaj sau lasitate, cel putin mie imi este greu sa-mi dau seama, pentru ca nu am fost intr-o astfel de situatie sa pot trai o astfel de suferinta! Totusi, cea mai potrivita forma de justificare ar fi eliberarea, nu sinucidere, nu lasitate, nu curaj, ci eliberare!....pur si simplu renuntare la a mai lupta, poate si din cauza faptului ca nu mai exista nici un strop de energie care sa sustina lupta pentru viata!
RăspundeţiŞtergereAparatura care asigură menținerea funcțiilor vitale la pacienții aflați în comă este limitată (ca număr, în spitalele din România, de exemplu), iar folosirea acesteia costă. S-ar părea, în acest caz, că banii pot cumpăra timp. Uneori mă întreb și îmi este foarte dificil să răspund, dacă aș lucra într-un spital dotat cu un singur pat cu aparatele necesare, iar în secție s-ar ivi mai multe cazuri de pacienți care necesită o astfel de îngrijire și eu aș fi în postura de-a alege, spre cine m-aș îndrepta? În funcție de ce criterii aș alege ”norocosul”?
RăspundeţiŞtergeresincer, imi este greu sa.mi dau seama, de fapt nu ar trebui sa existe o astfel de situatie, dar daca ar fi atunci nu stiu, cred ca varsta ar fi un criteriu, in rest imi este greu sa.mi dau seama, mai ales ca se presupune ca toti ar fi in aproximativ acelasi grad de suferinta si durere!
RăspundeţiŞtergeremi.as dori sa nu existe astfel de cazuri desi este clar ca mai ales in Romania, o astfel de situatie este foarte probabila! Sunt sigur ca o astfel de ipoteza a mai fost lansata, insa nu-mi dau seama de ce mai marii conducatori, aceia care distribuie banii publici, nu o i.au foarte serios in seama!
RăspundeţiŞtergereDar eu credeam ca eutanasia este legala. Cel putin eutanasia pasiva e aplicata de multe ori atunci cand pacientul se afla in moarte clinica sau cerebrala. Sau sunt eu informata gresit?
RăspundeţiŞtergerebună ziua!
RăspundeţiŞtergerehuh! greu subiect! :)
părerea mea este că eutanasia nu ar trebui privită ca fiind "dreptul la moarte" ci ca o soluţie de ultimă instanţă. şi mă gândesc la cazurile grave când omul ajunge în stadiul de legumă irecuperabilă şi cu certitudine se îndreaptă către un final dureros, chinuitor. eu cred în eutanasia ca soluţie de curmare a ultimei (şi inutilei) suferinţe, deşi este greu de spus fără urmă de dubiu că este ultima, ştiu. şi mai ştiu şi că decizia aceasta este o povară cumplită...
întâmplarea face că am avut un bunic, fie iertat, care a stat luni în şir în stadiul de legumă inconştientă, hrănit artificial, perioadă în care noi nu am putut face nimic pentru el. din ce ştiu avea dureri groaznice, era tot timpul sedat, ştiam că nu se mai poate face nimic şi aşteptarea aceasta a morţii a fost... mai este şi acum, când îmi amintesc... extrem de dureroasă. am fi putut decide să-i curmăm suferinţele? uneori mi-aş fi dorit să fi putut.
eutanasia ca renunţare la durere, atunci când există speranţă de vindecare, nu, nu cred că este o soluţie.
şi da, avortul, atunci când nu este provocat pe motive medicale, este o eutanasie non-voluntară. atâta vreme cât există soluţii viabile, accesibile oricui. este dureros să vezi câte vieţi concepute din inconştienţă şi nepăsare sunt curmate de tinere care nu ştiu cum funcţionează aparatul reproducător la om, lecţie la care au lipsit cu siguranţă nemotivat de la şcoală.
În unele țări e legală, în altele nu. În Codul Penal al României, eutanasia nu este reglementată în mod expres. Ar putea fi încadrată la secțiunea ”infracțiuni contra vieții” (a se verifica de la art. 174). Indiferent de situație, putem fi pro sau contra și ne putem exprima în acest sens.
RăspundeţiŞtergereBună ziua! Mulțumesc mult pentru contribuție și pentru disponibilitatea de-a împărtăși cu noi o experiență atât de dureroasă! Mai mult de atât nu îmi pot permite să comentez, doar să ascult :)
RăspundeţiŞtergereAș vrea să văd un singur om în stare să aibă o opinie fermă și motivată...indiferent de cât de ipocrită ar fi. Păcat, crimă, renunțare, sinucidere..ce e corect și ce nu e corect? Ține de credință? De tăria de caracter, de tăria de a îndura suferința ta și a celor din jur? Sau de puterea celor din jur de a apăsa un buton...cum ar continua viața lor...ar fi probabil plină de semne de întrebare...De ce eutanasiem animalele? Ce diferență este? De ce NOI, oamenii credem că putem decide? Există minuni? Poate soluția ar fi un altfel de sistem...sanitar....social....
RăspundeţiŞtergereȘi mi-am adus aminte de filmul You don t know Jack
RăspundeţiŞtergereAu existat cazuri cand persoane si-au revenit din moarte clinica, asa ca un risc enorm va exista intotdeauna.
RăspundeţiŞtergereSalutare Livia! Eu cred ca bolnavii ar trebui sa aiba acest drept.. de a decide daca mai traiesc sau nu. Bineinteles, ma refer la cei care au boli grave si incurabile sau cei care nu mai au o viata de calitate (care nu se mai pot misca singuri, de exemplu). Precum am mai zis, cred ca moartea este preferabila unei stari de "leguma". Sau cel putin mie nu mi-ar placea sa fiu o povara nici pentru mine si nici pentru altii. Prefer o viata scurta dar de calitate, decat una lunga macinata de boli.
RăspundeţiŞtergereo rugămminte, dacă se poate, nu ştiu cum m-am logat, dar nu prea bine, căci nick-ul meu este psi. aş ruga să faceţi modificarea cuvenită. mulţumesc mult.
RăspundeţiŞtergereNu pot edita decât mesajul unui utilizator, nu și numele. Asta ține de serviciul prin care v-ați logat ca să comentați pe acest blog. Dacă vreți, puteți scrie din nou același comentariu folosind alt nume iar eu îl voi șterge pe acesta.
RăspundeţiŞtergereBună seara Livia , bună seara tuturor !
RăspundeţiŞtergerePărerea mea este că eutanasia şi rostul ei este justificată sau nu în funcţie de unghiul din care este privită , în funcţie de cine pune problema . Din punct de vedere religios prin definiţie iese din discuţie dar din punctul de vedere al bolnavului cronic sau şi mai şi al celui în fază terminală este o uşurare , o rezolvare sau de ce nu o , să-i zic , salvare . Viaţa ne aparţine şi de la un anumit punct în sus este treaba fiecăruia cum dispune de ea . Chestia este că împotriva eutanasierii sunt doar cei care nu ştiu cu adevărat ce este suferinţa atroce cu final inevitabil . Oamenii aceştia au dreptul de a hotărâ ce vor să facă . Sfârşitul poate fi o uşurare .
Atât timp cât avortul care în esenţă este acelaşi lucru , este acceptat mai mult sau mai puţin inclusiv de biserică , chiar dacă hotărârea de a pune capăt unei vieţi nu aparţine celui căruia îi este luată , dreptul la eutanasie ar putea fi la îndemâna celui direct vizat şi care o face în urma unei suferinţe extreme şi nu doar o hotărâre luată gândind material sau legată de , să zicem , „gura lumii” sau orice astfel de motiv trivial ca în cazul avortului
În concluzie eu sunt de acord cu eutanasia cu condiţia ca hotărârea să aparţină celui vizat şi doar în urma unui laborios examen medical din care să reiasă că nu există cale de vindecare şi nici şansa de a trăi atât cât se poate fără a suferi , fără a duce un calvar pe culmile imposibilului .
Parerea mea !
PS nu se poate seta formularul de comentarii astefel încât să fie vizibile toate comentariile odată ?
Bună seara, Sorin! În principiu sunt de-acord cu ce spui, decizia să fie a celui vizat, în condițiile în care se demonstrează de către specialiști că nu mai are șanse să se vindece sau să trăiască fără dureri atroce.
RăspundeţiŞtergereP.S. - am setat paginația astfel încât să se vadă câte 250 comentarii/pagină (maximul după care platforma îți dă posibilitatea să le încarci și pe celelalte).
Mulţumesc frumos !
RăspundeţiŞtergereDe ce doar în principiu ? pui în balanţă datoria faţă de semeni ? durerea ce poate produce eutanasia în rândul celor rămaşi ?
Este greu de explicat , greu de redat în cuvinte sentimentul ce te cuprinde la vederea unei crize sau suferinţei unui bătut al soartei (cel puţin) . Te simţi vinovat , te simţi mic , mic de tot şi sunt sigur ca cestor oameni le suntem datori în a-i lăsa să-şi hotărască soarta . Eu cred că este dreptul lor !
Te salut Liviu !
RăspundeţiŞtergereDa corect , se poate vorbi de laşitate sau curaj atunci când abandonezi lupta , da , chiar şi din curaj se poate abandona , dar doar când există şansă , oricât de infimă ar fi , dar în cazul în care nu ar mai fi ?
Este destul de controversat si interpretabil subiectul dar pot exista cazuri clare în care hotărârea poate justifica eliberarea fără echivoc .
Am ramas dator cu cateva raspunsuri :)
RăspundeţiŞtergereImediat cum am revenit, privirea mi-a ramas blocata pe intrebarea numarul 8 :D !
Da se pare ca avortul este o forma de eutanasie, non-voluntara atunci cand se produce din cauza unor factori ce nu tin foarte mult de decizia mamei(un accident sau ceva asemanator) dar voluntara, atunci cand se produce datorita intentiei si deciziei clare de a face avort!
DA EUTANASIEI!
RăspundeţiŞtergereAm atatea motive ca nici nu stiu cu care sa incep.Principalul ar trebui ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu fizicul lui,atata timp cat nu afecteaza pe altii,sau are acordul acestora.Adica,daca eu ma chinui,sau pur si simplu vreau sa parasesc aceasta lume ca m-am saturat de ea,nici atata lucru nu pot sa fac???
E de discutat(argumentat) si n-am timp acum.Dar sunt PENTRU!
Spun în principiu pentru că mai sunt situații în care pacientul nu se poate exprima sau nici măcar nu înțelege situația (de exemplu, un copil mic sau un om incompetent mintal, unul cu o boală psihică severă). Atunci ce facem? E mai bine să-i lăsăm în chinuri?
RăspundeţiŞtergereCred că dacă ar fi vreodată necesar să îmi decidă cineva soarta (inclusiv moartea), acea persoană ar trebui să fiu doar eu.Familia cred că trebuie să respecte decizia celui vizat.
Datoria medicului este în primul rând aceea de-a salva vieți. Unul din principiile transmise încă de pe timpul lui Hippocrate este ”Primum non nocere” = mai întâi de toate să nu dăunezi (să nu agravezi starea pacientului).
E o temă foarte controversată...
Nici una nici alta. Pur si simplu renuntare la ceea ce ii aduce suferinta fizica.
RăspundeţiŞtergereTocmai acesta este motivul pentru care nu este proliferată legea eutanasiei . Deşi ar putea fi în vigoare doar pentru cei ce-şi pot hotărâ soarta singuri inevitabil la un moment dat se va creea un precedent ce va face dezbaterile şi mai aprige şi mai ample .
RăspundeţiŞtergereSalutări, Simona! Și eu îmi zic de multe ori, decât o viață lungă și chinuitoare, poate mai bine una scurtă dar calitativă. Acesta oricum nu e un răspuns absolut... instinctul de supraviețuire este destul de puternic în noi.
RăspundeţiŞtergereInteresant convingerea ta, nu vreau sa te contrazic, dar am o intrebare:- dar daca ai avea doi copilasi micuti, care s.ar multumi chiar si cu simpla prezenta a tatalui lor, chiar si bolnav, ai mai alege la fel, renuntand pur si simplu sa lupti pt viata?
RăspundeţiŞtergereDaca tatal respectiv vrea sa traiasca pt.copiii lui ,si crede ca le face acestora un bine traind in indiferent ce conditii,si pt. o durata nedefinita(eventual pt.tot restul vietii),atunci bineanteles, e liber sa traiasca,sa"lupte pentru viata",cum zici tu,daca si copiii lui vor sincer acest lucru.
RăspundeţiŞtergereFiecare are dreptul sa aleaga,de la caz la caz,nu pledez pentru eutanasie de dragul eutanasiei!Dar nici cu prelungirea inutila,fara speranta de vindecare si dureroasa a vietii pe considerente de genul"e un dar de la Dumnezeu",sau"Dumnezeu ne-a dat-o si n-avem noi dreptul sa ne-o luam"nu sunt de acord.
Bun găsit, Livia,
RăspundeţiŞtergereși mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi expune părerea despre un subiect,
într-adevăr sensibil, dar care a devenit tabu de atâția ani. Eutanasierea este
definită clar ca o metodă medicală prin care se provoacă o moarte nedureroasă,
pentru a curma suferința unui bolnav INCURABIL. Am subliniat acest cuvânt
pentru că el spune totul. Sigur că majoritatea părerilor sunt influențate de
interpretări religioase prin care devine clar un mare păcat decizia umană de a
curma viața. Nu voi insista asupra motivelor, pentru că am convingerea că toți le
cunoaștem. Dacă privesc din punct de vedere al demnității umane, eu aș prefera
să fiu ajutată să inchei suferința. Cred că fiecare avem dreptul de a alege ce
facem cu propria noastră viață, atunci când viața nu înseamnă decât
funcționarea organelor cu ajutorul aparatelor.
E greu de spus ce e
corect sau incorect. Dar pot să prezint ceea ce este corect pentru mine și eu
îmi susțin alegerea în ceea ce priveste propria mea viață. Așa cum în lista
Drepturilor Omului există dreptul la viață, ar fi corect să existe și dreptul
la moarte. Și așa cum deja există posibilitatea de a semna pentru donarea
organelor după moarte, ar trebui ca fiecare persoană să aibă dreptul de a
decide (cu semnătură dată în cunoștință de cauză) ca, în cazurile mai sus
amintite, să fie ajutată să sfârșească chinurile (inutile deseori).
Eutanasierea trebuie legalizata pentru persoanele care sufera de boli incurabile, aflati in stadiile terminale. Decizia privind eutanasia ar trebui luata de o comisie de specialitate formata din medici la cererea bolnavului sau a rudelor acestuia in cazul in care acesta nu poate comunica cu medicul. O seara placuta tuturor!
RăspundeţiŞtergereBună seara și bun venit pe blog! Vă mulțumesc pentru comentariu. Interpretările religioase sunt, cu siguranță, la baza gândirii multor oameni care sunt contra eutanasiei. Când dogma îți spune că ai un stăpân iar tu ești doar un umil slujitor, probabil nu percepi că de fapt ar trebui să poți avea control asupra propriului tău corp, asupra propriei tale vieți...
RăspundeţiŞtergereMai există apoi frica aceasta ca nu cumva situația să iasă de sub control, să apară cazuri non-voluntare suspecte, să se lege cumva eutanasia de traficul de organe, etc...
Salutare,
RăspundeţiŞtergereImi pare rau ca nu imi merge wordpressul si nu pot posta la mine pe blog aceasta discutie. Dar profit de ocazie, si comentez aici la tine. Si voi raspunde punctual la cele 10 intrebari:
1. Nu stiu care sunt motivele. Ar trebui facut un studiu pe aceasta tema. Da nu cred ca e important. Fiecare aduce alt motiv. Alt argument. DUpa mine, ideea e simpla: fiecare om e liber sa decida ce se va intampla cu propriul organism.
2. Nu stiu daca chiar pe lista drepturilor omului, dar e si el un drept. Iar la a II-a intrebare raspunsul e clar da.
3. Nu, e dreptul fiecaruia. Nu ar trebui sa decida altcineva. Dar ar trebui sa existe formulare pe care sa le completezi in timpul vietii. De exemplu, inainte de a te interna pentru o operatie grea, sa trebuiasca sa completezi un formular unde sa se specifice foarte clar aceste aspecte. Dupa operatie (sa zicem una pe creier) nu vei mai fi constient, dar consimtamantul tau este deja dat.
Da, altii sa poata decide eutanasia daca, cu martori, vor dovedi ca pacientul s-a exprimat pentru acest procedeu. Conditiile exacte trebuie prevazute intr-adevar cu strictete. Nu intru in detalii tehnice, e mult de discutat.
4. Exista una mare. Dupa cate stiu, exista o chestie la americani(cel putin in filme): rudele sau chiar tu poti semna pt NU RESUSCITARII. Si atunci medicii nu se mai straduiesc. Si ne intoarcem la punctul 3 si la argumentatia mea de acolo.
5. Nu. El ar trebui sa aiba dreptul sa moara, dar medicul nu trebuie implicat. Ok, sunt de acord cu dreptul omului de a-si lua viata. Dar daca el nu e in stadiu terminal, daca e pe picioarele lui, de ce sa nu-si ia singur viata? Medicul ala e si el om. O avea o constiinta. De ce sa i-o incarci inutil?
6. In sfarsit ajungem unde trebuie. Scriam mai demult pe blog despre marea nedreptate care se face. Sunt bolnavi de cancer, de sida, de alte boli, care ar da orice pentru a mai trai. Sau cei bolnavi de boli rare. Si nu investim in ei. Nu ne intereseaza. Dam din umeri nepasatori: nu se mai poate face nimic. Si-i trimitem acasa.
In schimb, investim o tona de bani pentru spitale de psihiatrie. Dam o tona de bani unor armate de psihologi care trebuie sa convinga niste oameni CA TREBUIE SA TRAIASCA. X a avut o tentativa de sinucidere? Pai sa-i trimitem tona de psihologi care sa-l indrepte!!
Sa recapitulam deci: unii oameni vor sa traiasca, altii vor sa moara. Cui dam banii?Pai celei de-a doua categorii, bineinteles.
Ca sa nu vorbesc de dreptul fiecaruia de a decide orice in privinta propriei vieti.
La fel...poate suna cinic, dar asta e adevarul: costuri mai mici in spitale, deci acestea vor putea salva mai multe vieti (care pot fi salvate). Statistic si economic, de eutanasie va profita fiecare din noi. Cinic, trist, morbid, dar adevarat.
7. Exista. Daca la copil prezumam faptul ca pana la 14 ani nu e responsabil pentru ceea ce face, pai hai sa fie pana la capat. Eu as baga pentru minori in general. Si nu, la copii sa nu care cumva sa functioneze chestia cu DECIZIA O IAU PARINTII. Aici nu.
8. Invocarea avortului in aceasta discutie dauneaza. In special pentru promotorii eutanasiei, care vor trebui sa demonteze si argumentele contra avortului. Iar celor religiosi le vine ca o manusa: ACUM INVOCATI ALTA CRIMA. Si nu, diferenta e majora! Nu inseamna ca as fi impotriva avortului, doar ca la eutanasie decizia o iei TU PENTRU PROPRIA PERSOANA. La avort, iei tu decizia pentru o alta persoana, ne-nascuta.
Altfel, fara sa intru in amanunte, sunt de acord si cu avortul.
9. Nu, n-are de ce. Dimpotriva. Vedeam intr-un ziar ca unii se duc in anumite tari special pentru a fi omorati, pentru ca in acele tari e legala eutanasia. Iar de acest "turism" beneficiaza cei cu bani, nu?
10. E acelasi lucru. Ne invartim in jurul cozii. Ne drogam? Nu, folosim ETNO-BOTANICE! Care da, sunt mai periculoase ca drogurile. De ce? Ca sa nu zicem ca ne drogam! E fix acelasi lucru ca "metodele alternative"!
Salutari BLOGOSFERICE tuturor! :)
Bună seara din nou !
RăspundeţiŞtergerePromulgarea unei astfel de legi este extrem de dificilă . Trebuie intens dezbătută şi nici atunci nu va exista certitudinea că va merge . Poate naşte tot felul de interpretări de care oportuniştii vor profita .
Nu se poate spune cu certitudine nu , nimeni nu poate fi ferm în interzicerea eutanasiei , iar cei ce sunt convinşi că nu este bine nu sunt cei mai în măsură să o spună atât timp cât nu sunt cei direct vizaţi , numai aceştia ar putea hotărâ . Nimic din lumea asta nu poate face un om să sufere până la epuizare doar pentru că cei dragi lui nu se pot dezlipi de el .
Eu sunt convins că este un lucru bun cu condiţia să fie bine pus la punct şi intens monitorizat şi bineînţeles avizat doar de cei mai în măsură să o facă .
Apropo de intrebarea cu numarul 9, legat de legalizarea eutanasiei, mi se pare ca ar putea fi o decizie destul de dificil de asumat, mai ales ca ar afecta direct o categorie destul de mare de oameni, oameni care isi pierd speranta in viata, oameni care traiesc in mizerie si suferinta cauzata de lipsa banilor, oameni care ar putea recurge cu usurinta la folosirea acestui drept!
RăspundeţiŞtergereBună seara, Livia! Felicitări pentru subiectul ales și pentru modul în care ai pregătit dezbaterea.
RăspundeţiŞtergerePrețuiesc viața, dar sunt adepta dreptului fiecăruia de a alege. Din punctul meu de vedere, o viață în parametrii mult sub cele normale nu este de preferat. Motivele celor care cer eutanasierea sunt subiective și vreau să cred că au o justificare rațională. În definitiv, nimeni nu își dorește să moară, nu?
Dreptul la moarte... deși este de-a dreptul morbid, da! Asta în condițiile în care vorbim de propria persoană; drept de moarte asupra celorlați ține de-o altă sferă care nu face subiectul discuției.
Îmi este foarte greu să răspund la întrebarea 3. Nu-mi pot asuma răspunderea de-a lua o viață, indiferent de forma de manifestare a acesteia. Dac stăm să analizăm la rece situația, dacă sunt întrebată în această privință, atunci pacientul este cineva apropiat sufletului meu. Cu acele persoane importante în viața mea sigur am purtat una sau mai multe discuții pe tema „ce-ai face dacă...?” În consecință, aș știi ce își doresc și cum s-ar simți în diverse ipostaze. Răspunzând „da” sau „nu” eutanasierii nu fac altceva decât să răspund în numele persoanei în cauză; dorințele, părerile mele nu contează, sunt doar vocea celui care nu o mai are.
Revin cu restul răspunsurilor imediat! :)
Să continuăm...
RăspundeţiŞtergereDiferență între eutanasia pasivă și cea activă... nu există, cel puțin din punctul meu de vedere!
Nu este în fază terminală, atunci dorința lui de-a muri nu o pot asocia cu rezolvarea prin eutanasie. Această „operație” o consider viabilă pentru cei care justificat medical o cer; restul, doar au o dorință de-a muri, dar nu de mâna lor!
Îți cer scuze, dar nu-mi pot da cu părerea asupra managementului bugetelor; am să las pe cei mai înțelepți decât mine să-ți răspundă la întrebarea asta! :)
Eutanasia implică același lucru, indiferent dacă pacientul este copil sau adult, deci nu pot accepta nicio nuanță.
Da, avortul poate fi privit ca o eutanasie non-voluntară!
Ce înțelegi prin categorii sociale vulnerabile? Ca orice procedură, se vor înregistra anumite standarde, condiții în care poate fi pusă în aplicare; jocuri de culise pot fi gândite sau inventate dar am divaga de la discuție.
Nu pot propune nicio alternativă la o soluție deja extremă; în momentul în care se ia în considerare aplicarea ei, este totul sau nimic. Alternativele nu mai contează!
Bună seara, Dana! Mulțumesc pentru apreciere!
RăspundeţiŞtergereMă bucur să văd că unii oameni vorbesc cu cei apropiați despre ce decizii ar trebui luate în momente critice, înainte ca acestea să apară.
Buna seara si imi cer scuze de intarziere. Felicitari pentru subiectul extrem de sensibil, dar foarte actual. Eutanasia a fost scoasa din regulamentul medical din Romania din ignoranta, prostie si o forma extrem de ipocrita si total gresita de a privi realitatea. Dupa cum stiti, in SUA eutanasia se practica si este cat se poate de tolerata si chiar binevenita. Sa nu uitam ca, acceptand eutanasia, prevenim multe cazuri de sinucideri, salvam resurse materiale imporatnte. E ca si cu donarea orgenelor. Toate tarile civilizate o practica, noi, nu. E bine de stiut si ca eutanasia se aplica in cazul comei profunde, cea care presupune moartea cerebrala, Bianca, nu moartea clinica, prin definitia dictionarului, moartea clinica e cea resuscitabila cu posibilitate de revenire, cea cerebrala, nu. E dreptul fiecaruia dintre noi sa alegem o moarte demna si lipsita de chinuri in locul unei vieti vegetative si a unor dureri de neinchipuit. Aceasta insemna democratie si respect pentru om, intr.un stat de drept.
RăspundeţiŞtergereFelicitari inca o data pentru tema aleasa si pentru modalitatea ta de a organiza discutia.
RăspundeţiŞtergereO sa ma refer la 3 dintre intrebarile tale, care mi s-au parut centrale, si pe langa care celelalte ar putea fi chestiuni-satelit. Mi-a atras atentia intrebarea cu numarul 2 - si anume Dreptul la Moarte. Daca plecam de la premisa ca exista un drept natural al vietii, stipulat de natura umana, si extrapoland ideea conform careia moartea nu e decat o consecinta a vietii, o urmare fireasca a acesteia, si ca moartea face parte direct din viata oricaruia, atunci este eminamente logic sa spui ca exista si un drept la moarte. Daca tot e inevitabila, de ce sa nu stabilim noi cand sa se intample, pana la urma. Problema este mai mult de etica - unde facem distinctia dintre sinucidere (un act pe care eu il consider o dovada de crunta lasitate, cunosc persoane predispuse) si eutanasiere . Atat sinucidere cat si eutanasierea asistata sunt voite, sunt deci cu acordul persoanei in cauza si au aceeasi finalitate. Dar ceea ce eutanasierea asistata presupune in plus este ca presupune scutirea de niste chinuri fizice inutile la care este predispusa persoana bolnava in stadiu terminal. Nici Biserica si nici alti factori nu ar trebui sa intervina - este in acelasi timp un drept natural, dar si un drept juridic, precum cel la autodeterminare, de a ne alege singuri soarta. Intrebarea cu numarul 5 vine in contradictie cu ce am spus mai inainte, si deci, nu sunt de acord cu ea. Eutanasia pentru cei care nu sunt bolnavi este sinucidere - clar. In cele din urma, intrebarea 9 nu o prea inteleg; totusi o sa presupun ca acele "categorii vulnerabile" sunt saracii. Eutanasia ar fi un pericol pentru acestia in masura in care privesti ideea din doua puncte de vedere: 1. nu vor avea drept la acest serviciu pentru ca nu vor avea bani suficienti, luand in seama faptul ca procesul de eutanasie presupune anumite costuri si 2. vor fi vizati in cazul unor idei extremiste de tip "epurare sociala", asemanatoare trimiterii la cruciada in Evul Mediu a plevei societatii (sper eu ca asta e doar o alta prostie bolnava care mi-a rasarit numai mie in minte.
Exemple de categorii sociale vulnerabile: bolnavi de SIDA, oameni cu alte preferințe sexuale decât heterosexualitatea, țiganii și alte minorități (”clase” în general discriminate), bătrâni, săraci, orfanii, oameni cu retard mintal, homeless people...
RăspundeţiŞtergereBianca, in Romania eutanasia nu este legala, iar ea se poate aplica numai cazurilor de moarte cerebrala, nu si cazurilor de moarte clinica. Moartea cerebrala este irecuperatorie, cea clinica este cea cu posibilitati de reveniri "miraculoase". Potrivit statisticilor, numai 1,8 % din pacientii aflati in moarte clinica au fost recuperati.
RăspundeţiŞtergereSeptembrie, eu am o opinie pe cat de ferma, pe atat de motivata. Animalele sunt mult mai privilegiate ca noi din acest punct de vedere, iar religia este invocata gresit, din motive bigote si total criminale (sunt secte care interzic dreptul la asistenta medicale, dar practica la scara larga terorismul). Eutanasia e uin gest pe cat de uman, pe atat de responsabil si civilizat. Sa nu uitam ca moartea e inevitabila, e mai important insa cum murim si daca am avea posibilitatea sa evitam chinurile inutile, sunt convinsa ca toti am alege.o.
RăspundeţiŞtergereMoartea clinica este exclusa de la eutanasiere, dupa cum am explicat mai sus.
RăspundeţiŞtergereEmil, te contrazic la puctul in care tu sustii ca , muribundul "incarca" constiinta medicului apeland la eutanasie. Cunosti juramantul lui Hipocrate?...daca nu, te sfatuiesc sa.l citesti si vei intelege ca, departe de a incarca constiinta, eutanasia e un mod de a o usura. E acceasi asitenta medicala umanitara ca si cea medicala propriuzisa. Din cate observ, tu pledezi pentru sinucidere...gresit punct de vedere...
RăspundeţiŞtergereIar in privinta copiilor, e firesc sa decida parintii atunci cand ei sunt minori.
Nu văd compatibilă vulnerabilitatea cu eutanasia. Fie hotărăște pacientul însuși, fie cineva în măsură să o facă pentru el. Poate este vulnerabil social, dar nu în fața morții prin eutanasie.
RăspundeţiŞtergereLiviu, conform legilor medicale americane, eutanasia se aplica numai bolnavilor incurabili in faza terminale si a comelor cerebrale ireversibile. Eutanasia n.a fost niciodata stipulata ca un act in care te duci la medic si ceri sa fii eutanasiat ca nu ai din ce trai. Nu e ceva de targuit si nu o alternativa la sinucidere. Eutanasia e un act medical, nu o cale de evadare din viata.
RăspundeţiŞtergereSinuciderea nu e similara eutanasiei, iar uneori este aleas tocmai din cauza lipsei acesteia ca si a dreptului de a alege.
RăspundeţiŞtergereNu e lasitate, dar nici curaj, e doar o forma de disperare dusa la extrem.
Eutanasia nu prevede niciun fel de costuri. Am impresia cxa nu toti cei de aici stim exact in ce consta eutanasia, desi ii stim definitia din DEX. Eutanasia nu presupune administrarea de medicamente sau otravuri, ci doar intreruperea aparaturii ce mentine artificial viata. Din acest motiv este total exclusa posibilitatea de epurare de orice fel, sau de "abuz" al acesteia.
RăspundeţiŞtergereDe eutanasie pot beneficia in egala masura si cei bogati si cei saraci, ea fiind tocmai calea de a opri o inutila cheltuire de fonduri pt a mentine in viata un corp vegetativ.
Cea pasivă presupune întreruperea medicației sau deconectarea de la aparatura aceea. Eutanasia activă presupune substanțe medicamentoase.
RăspundeţiŞtergereImi cer scuze, dar am impresia ca nu ati inteles corect ce inseamna eutanasia. Ceea ce enumarati voi aici nu are nimic a face cu eutanasia si nici nu exista clase "vulnerabile" sau "privilegiate". Eutanasia la animale prevede injectarea cu solutii ce intai adorm, apoi opresc inima animalului, la oameni presupune doar oprirea aparatelor ce il mentin artificial in viata, nicidecum adminisrearea de medicatie menita sa.l ucida. Se pare ca undeva s.,a strecurat o eroare de perceptie sau subiectul n.a fost aprofundat suficient
RăspundeţiŞtergereDana, te contrazic. Avortul NU e sub nicio forma , o "forma" de eutanasie, embrionul pana in 3 luni nu e considerat inca fiinta umana viabila., iar daca ar fi, avortul ar fi similar crimei, nu eutanasiei. E un mog eronat de a privi problema
RăspundeţiŞtergereMulțumesc, Daniel! Ai prins și ideea de vulnerabilitate. Mă refeream la clase care în general sunt discriminate.
RăspundeţiŞtergereDa, dar doar in cazuri foarte bine delimitate si aceea este aplicabila intr.un nr f restrans de tari si are la baza aceleasi criterii medicale, bine determinate, nicidecum conditia sociala , labilitatea psihica sau fizica, culoarea pielii sau contul din banca.
RăspundeţiŞtergereLegat de asemenea de intrebarea cu numarul 9, se isca o ipoteza destul de interesanta, ce se refera la implicatiile unei astfel de decizii, de legalizare a eutanasiei! In primul rand trebuie sa admitem ca eutansia consimtita este o forma de sinucidere, apoi ca fiind totul legal, adica ''dreptul la moarte'' ar fi proclamat, ne.am putea confrunta cu situatii in care oameni pur si simplu ar renunta la viata cu prea multa usurinta sau in alte cazuri, multi altii ar putea profita de pe urma acestor eutanasieri! Sa nu uitam un lucru extrem de important si anume usurinta cu care oamenii pot fi manipulati si influentati sa ia o anumita decizie! Ati luat in calcul o situatie de genul in care, ipotetic dar extrem de real vorbind, traficul de organe , traficul de carne vie si eutanasierile consimtite ar fi puse in practica de grupuri de interese? Cum ar putea fi combatuta o situatie in care un grup de interese ar actiona asupra unor oameni suferinzi promitand divrese, doar cu scopul de a face contrabanda de organe? Trebuie sa reamintesc, in cazul in care nu ati luat in calcul, ca traficul de organe si traficul de carne vie sunt doua dintre cele mai serioase probleme ale societatii in care traim!
RăspundeţiŞtergereExistă eutanasie pasivă și activă, după cum am explicat în articol și în alte comentarii, deci nu este vorba doar de oprirea aparatelor care asigură menținerea funcțiilor vitale :)
RăspundeţiŞtergereIdeea este că se practică și aceea (deși doar în unele țări) și, bineînțeles, prevede costuri.
RăspundeţiŞtergereScuza.ma, dar atunci cand vorbim despre dreptul la moarte exact despre asta vorbim, despre alternative la sinucidere! Insa, nu trebuie sa privim din punctul de vedere al americanilor, forma de civilizatie, modul de viata, precum si convingerile, gandirea lor, este mult diferita de cea a europenilor! Sincer, chiar ma bucur ca in Romania in cazul in care se vorbeste despre coma cerebrala, precum si in orice alt caz, medicii lupta pentru viata si nu precupetesc in eforturi de a salva acele vieti, evident sunt si exceptii, medici care nu.si respecta uniforma, dar nu asta e ideea! Personal, mi se pare toata ideea de eutanasiere, o joaca a oamenilor de a se considera zei, in care vor sa aiba posibilitatea de a curma viata atunci cand si.o doresc! Pentru viata se trebuie luptat pana la ultima picatura de energie, pana la ultimul impuls electric al creierului, nu trebuie catalogat ireversibil, chiar si cand exista indicii ca ar fi asa! Pur si simplu oamenii ca orice alt animal, lupta pentru viata, este in adn.ul lor, in instinctul lor sa lupte pentru viata, tocmai de asta s.au vazut atatea cazuri de reveniri miraculoase, chiar si dupa zeci de ani de coma (ireversibila)!
RăspundeţiŞtergereBuna seara tuturor! Am sa raspund foarte pe scurt, nu sunt de-acord cu legalizarea eutanasiei, este dupa parerea mea tot o forma de sinucidere daca decizia apartine bolnavului, sau de crima daca decizia apartine rudelor. Exista miracole dupa parerea mea! Cine suntem noi sa decidem durata de viata a unui om? Poate Dumnezeu vrea sa-l ridice pe bolnav de pe patul de moarte, poate mai are zile sa-i daruiasca! Asa cum exista moarte clinica, asa exista si vindecare miraculoasa! In loc sa se legalizeze eutanasia, mai degaba sa se puna la punct sistemul sanitar ca sa nu mai existe bolnavi in faza terminala! Desigur, avortul poate fi considerat o alta forma de eutanasie non-voluntara. Nu decide pruncul sa renunte la viata daruita de Dumnezeu, decid parintii sa ia viata daruita de Dumnezeu, ceea ce se cheama, mai pe romaneste, crima!
RăspundeţiŞtergereF bine punctat, Liviu, dar legislatia favorabila eutanasierii (iar aici ma refer numai la Olanda si SUA, ele avand legala si eutanasierea activa) aceasta este aplicabila numai in cazul bolnavilor aflati in face terminale de cancer cu metastaze, a celor aflati in moarte cerebrala sau a celor cu SVP(stare vegetativa persistenta), acestia din urma putand "trai" ani indelungati asistati mecanic.Daca legea eutanasiei ar fi completa, echilibrata si bine documentata, este exclusa posibilitatea folosirii ei ca paravan pentru trafic ilegal de organe si implicit de crime. Totul consta in modul in care este legea elaborata, nu in definia eutanasiei ca si solutie in ultima instanta.
RăspundeţiŞtergereEu nu sunt de acord cu afirmația ta. Până la 3 luni ce este atunci? La 20-25 zile de la concepție acolo bate o inimă. Prin avort, o oprești. În funcție de contextul discuției se poate compara avortul cu o crimă, eutanasie, genocid. Esențialul este același: se oprește o inimă!
RăspundeţiŞtergereO alta greseala foarte mare! Niciodata, viata nu trebuie pusa pe acelasi plan cu costuri, fonduri, bani etc.! Pur si simplu un astfel de mod de gandire nu trebuie sa existe, oamenii nu sunt obiecte, viata nu are pret, atunci este pueril sa comparam, sa reducem totul la costuri, la fonduri materiale, ca o consecinta a utilizarii eutanasiei, gandind ca s.ar economisi ceva! Banii au valoare pentru ca oamenii le dau acea valoare, in rest nu sunt decat niste bucati de hartie sau plastic, pe cand viata unui om nu!
RăspundeţiŞtergereLiviu, adoptarea eutanasiei ca alternativa, nu inseamna ca medicii nu lupta pana la capat pt viata unui om. Moartea cerebrala e ireversibila, cand creierul superior si tot trunchiul cerebral e mort, nu mai exista absolut nicio posibilitate si nici vreaun "miracol" sa.ti revii. Nu sunt deloc de acord cu tine, eutanasia este dreptul omului de a se stinge demn si fara dureri, nu apanajul unora de a se crede zei, nu uita ca decizia de autanasiere nu apartine medicilor, ci bolnavilor si familiilor acestora.
RăspundeţiŞtergereDa, au fost aczuri de reveniri miraculoase, insa infim de putine in comparatie cu totalul lor si numai din moarte clinica, nicidecum did come cerebrale, e o uriasa diferenta
Da, echivalentul a cativa dolari. Nu e deloc costisitoare.
RăspundeţiŞtergereDoar un Reminder :
RăspundeţiŞtergerenu vă încingeți prea tare și nu uitați că e normal să avem păreri contrastante. Nu luați cuvintele celorlalți participanți la discuție drept atacuri ”ad hominem”. Mă bucur că subiectul a atras atenția multora dintre voi!
Sunt sigur ca asta nu se v.a intampla Livia! Trebuie totusi sa spunem lucrurile cat mai clar si cat mai constructiv, ca doar pentru asta exista Blogstorming!
RăspundeţiŞtergereAdriana, miracolele sunt extrem de rare si nu au nimic a face cu stinta sau medicina.. Decizia de eutanasiere este un drept fundamental al fiecaruia si ea poate fi stipulata f clar in scris, sau verbal.( ca si cea de donare de organe). Iar ideea ca un sistem medical pus la punct ar putea elimina existenta bolnavilor in fazxa terminala, te rog sa ma scuzi, dar e de,.a dreptul fantezista.
RăspundeţiŞtergereIar avortul la sarcinila pana in 3 luni nu e crima, deoarece e doar in faza de embrion, ceea ce legal nu poate fi considerata o forma de viata viabila. Mai sunt si avorturile terapeutice, care chiar pot si considerate eutansieri, deoarece impiedica nasterea unor copii malformati sau cu handicapuri grave. Oare ce e mai grav si mai egoist: avortul terapeutic, sau nasterea unui copil menit din start sa nu aibe niciun fel de viata, ci doar o lunga agonie din cauza unei erori stupide de judecata a mamai?
Sa fim seriosi, acestea sunt probleme ce trebuiesc analizate cu f mare atentie, nu doar sa ne exprimam pareri fanteziste. Dumnezeu ne.a dat libertatea de a alege.
Livia, pentru ca tot esti in domeniul medical, ne lamurim cu privire la definitiile a ceea ce inseamna corp vegetativ, coma cerebrala, coma, moarte, viata?..la definitii ma refer ;)
RăspundeţiŞtergereOk, aici e nevoie de ceva lamuriri, pentru ca nu stiu daca este chiar adevarat ca avortul la o sarcina pana in 3 luni, nu inseamna curmarea unei vieti, doar pentru ca embrionul nu s.a dezvoltat incat sa ajunga trup!
RăspundeţiŞtergerebuna seara Adriana! E ceva timp de cand nu ne ne-am mai vorbit!
RăspundeţiŞtergereLiviu, la aceste intrebari ti.as fi putut raspunde si eu si profit de intrebarea ta ca sa precizez ca am studii medicale si am lucrat 3 ani ca medic rezident neurochirurg, cariera la care am renuntat dupa moartea fiicei mele, de aici si observatiile mele sunt pur din pct de vedere medical.
RăspundeţiŞtergereScuze de offtopic, dar am simtit ca este nevoia sa precizez ca sa nu las impresia ca vb din "auzite."
Nu am intentionat lipsa de respect, ci tocmai opusul, parandu-mi corect sa o intreb pe Livia pentru ca ne este gazda!
RăspundeţiŞtergereConform legislatiei medicale, Liviu, asa este considerat, altfel medicii ar fi considerati criminali, nu crezi?
RăspundeţiŞtergereSe considera ca pana in momentul in care misca, fatul este doar in stadiul de dezvoltare, iar embrionul nu este considerat viabil, distrugerea lui nu se incadreaza la capitolul crima. Te asigur ca punctarile mele sunt realiste, nu fantezii sau din "auzite". Sunt atestate stiintific si medical.
Dar sigur, apelez si la cunostintele tale! Imi poti oferi cele 5 definitii? M-ar ajuta foarte mult!
RăspundeţiŞtergereAici sunt de acord cu tine, dar pana la un punct. Depinde ce intelegi prin "viata".
RăspundeţiŞtergereAhh, departe de mine gandul sa te consider lipsit de repect (si tot din respect pt gazda nu mi.am permis sa raspund eu in locul ei) am tinut sa fac acele precizari ca am observat ca aveai indoieli in privinta acuratetii infosrmatilor privitoare la avort si la definitia medicala in vrivinta viabilitatii unui embrion.
RăspundeţiŞtergereSi da, iti pot oferi definitiile, dar numai daca gazda e de acord, caci am impresia ca monopolizez discutia :DD...imi cer scuze in cazul asta, am tendinta sa ma "aprind" cam repede cand un subiect ma pasioneaza...
Inteleg ''viata'' in acelasi mod cum au inteles-o si parintii mei, parintii parintilor mei si asa mai departe...
RăspundeţiŞtergereCorp vegetativ - cred că despre Persistent Vegetative State a menționat cineva mai devreme. Este o stare de activitate cerebrală minimă persistentă (atributul ”persistent” se adaugă diagnosticului în momentul în care pacientul se află deja în acea stare vegetativă de 1 an). Spre deosebire de moartea cerebrală, există șanse (foarte mici) de recuperare.
RăspundeţiŞtergereComa este în general definită ca o stare de pierdere a conștientei, care persistă mai mult de 6 ore și în care răspunsul pacientului la stimuli este afectat în diferite grade (există diferite scări standard de evaluare, nu are rost să le menționez aici).
Despre moarte (inclusiv aia cerebrală, pentru care am dat un link cu ceva detalii mai tehnice) am scris definiții în articol.
Viața se sfârșește odată cu moartea cerebrală. Nu cred că e cazul să filosofez.
Chiar m-ar bucura revizuiri și adăugiri!
RăspundeţiŞtergereImi pare putin contradictoriu, dar in fine, scopul discutiei este undeva la doi pasi distanta si in ceea ce ma priveste insistenta pe aceasta directie a discutiei va duce doar in alte contradictii!
RăspundeţiŞtergeremultumesc pentru definitii, filosofia intradevar se opreste aici!
RăspundeţiŞtergereaa, sigur cu placere...corpul vegetativ este definitia data organismului uman aflat in coma profunda, dar asistata medical, corp mentinut in viata artificial ani de zile, dar cu sanse extrem de mici de revenire. Starea vegetativa este starea lipsita complet de reactii neorologice si constienta.
RăspundeţiŞtergereAici presupun ca ai vrut sa spui moartea cerebrala, nu coma.. cerebrala.. Moartea cerebrala este o coma ireversibila cu abolirea reflexelor. Este considerata ireversibila din cauza necrozarii neuronilor, urmata de scaderea semnificativa a sangelui circulant, ce duce la moartea trunchiului cerebral. (incerc sa evit pe cat posibil termenii prea "medicali" :D)
Coma este de mai multe feluri de la cea in forma usoara de pierdere temporara a cunostintei si a reflexelor, pana la cea ireversibila. Pe scara graduala e de la 1 la 9, ultima fiind asociatamortii cerebrale.
Moartea clinica este o astfel de come, cu sanse de revenire la viata, unde creierul nu a suferit deteriori permanente.
De altfel conform studiilor, revenirile "miraculoase" sau dovedit a fi ca urmare a unui proces de recuperare a creierului puternic afectat la data declansarii comei, dar recuperat miraculos in timp. Din pacate, asta se intampla f rar., iar moartea clinica nu este considerata apta pentru a candida la eutanasiere.
Din punct de vedere medical, viata se considera procesul de la nastere pana la moarte,in completa stare functionala, nu in regim vegetativ, asistati mecanic.
E o mare diferenta dintre viata propeiu zisa si "mentinerea" in viata. daca respiri, nu inseaman neaparat ca 'traiesti". Aici va dau si un citat destul de edificator:: „Cel mai adesea credem că viaţa noastră ţine de la naştere până la moarte. În mod curios, Biblia ne oferă ca sens al umanităţii o istorie ce ţine de la cădere la mântuire. Cum să nu vedem aici cea mai frumoasă ilustrare a diferenţei dintre o viaţă plină de duh şi o viaţă lipsită de duh? Să analizăm o viaţă lipsită de duh. Aceasta ţine de la naştere până în clipa morţii. O viaţă plină de duh ţine de la moarte până la naştere.” (Bertrand Vergely, Moartea interzisă, citat în Bioetica şi taina persoanei, ed. Bizantină, Bucureşti, 2006, p. 240) Bertrand Vergely a fost un filosof francez foarte pasionat de studiul vietii si al mortii..
Sper ca ti.am raspuns la intrebari coerent, Liviu...(am tendinta sa extrapolez )..
vad ca Livia a fost mai obiectiva ca mine, eu am extrapolat putin.
RăspundeţiŞtergereda, Livia, eu am mentionat despre SVP, tu insa ai definit mult mai scurt si la obiect ca mine.
Mai en-gros sau en-detail, important e să înțeleagă lumea :D
RăspundeţiŞtergereCu placere, Liviu! Intr.adevar, filosofia nu isi are rostul, odata moartea cerebrala instalata, mentinerea artificiala in viata e, in 98% din cazuri, total inutila ..Cand creierul a murit, chiar daca corpul e impiedicat sa se descompuna prin oxigeanarea indusa de plamanii artificiali, aceea nu poate fi considerata "viata" si in niciun caz nu se poate spune despre acel om ca "traieste" in toata plinatatea acelstui cuvant. Creieru, nu inima, e responsabuil de mentinerea vietii asa cum o stim, in stare constienta.
RăspundeţiŞtergere:DDD..
RăspundeţiŞtergeremultumesc pentru definitii, insa citatul filozofic imi pare interpretat in mod eronat! Viata plina de duh, filozofic vorbind, inseamna viata de dupa moarte, cand tot ceea ce mai ramane dintr-o fiinta este doar sufletul, duhul, de aceea ''viata plina de duh''..pentru ca pur si simplu corpul nu mai exista tot ceea ce mai ramane dintr.un om este doar duhul, sufletul! Viata lipsita de duh, de asemenea filozofic vorbind, inseamna viata fizica, cea pe car o cunoastem cu totii, trup si suflet, insa privita ca si cand sufletul ar fi doar o insusire a omului, nu un dar de la Dumnezeu! ''viata lipsita de duh'' are aceeasi tendinta de interpretare ca si ''om fara suflet''! Filozofia nu.i grea, doar ca nu e foarte usor de deslusit!
RăspundeţiŞtergereRevin cu o precizare ce cred eu, se impune, tocmai pt a evita confuziile. E eronat sa consideram avortul ca eutanasiere de orice fel, cele doua contarvin flagrant ca si definitii in primul rand, avortul fiind o intrerupere voluntara sau terapeutica de sarcina, iar eutanasia fiind prin defuinitie curmarea suferintelor bolnavilor incurabili, deci e absolut eronat sa asociezi cele doua definitii.
RăspundeţiŞtergereAvortul din punct de vedere moral suscita inca polemici, ca si eutanasia, dar cele doua nu au absolut nimic in comun, cu exceptia mortii, care survine in imprejurari total diferite in cele doua cauze. Livia, esti de acord cu asta?
Nu, Liviu, interpretarea este foarte corecta. Exact ce spune el am vrut si eu sa ilustrez, adica polemicile pe seama definitiei vietii nu prea isi au sensul, atat timp cat voata este definita in mod literar, nu si spiritual. Era doar o compleatare a modului in care privesc eu viata prin definitie.)
RăspundeţiŞtergereCa să fim și mai preciși, avortul poate fi și accidental sau spontan. Strict după definiții, cei doi termeni nu sunt sinonime, e clar. Am inclus întrebarea în dezbatere deoarece am observat cândva pe un forum această asociere. Se presupunea că și prin avort s-ar putea curma suferințe, punând capăt vieții fetusului, înainte de naștere.
RăspundeţiŞtergereCu plăcere (îmi e greu să mă abțin din filosofie, dar vreau să rămânem on-topic)!
RăspundeţiŞtergereDa, este posibil sa fi interpretat gresit, dat fiind faptul ca citatul nu este unul filosofic ci mai degraba religios, deci intrepretarea filozofica nu.si are rostul in acest caz|!
RăspundeţiŞtergereBuna seara, Livia! Asa cum spune si Liviu, ai ales un subiect sensibil.. si este greu sa vorbeste despre el ca lege. Parerea mea este ca fiecare caz in parte difera, asa ca ar trebui analizat subiectu individual. Daca pentru cineva suferintele sunt de neindurat, daca pentru cineva nu mai exista vindecare sau macar ameliorare a bolii, trebuie recurs la eutanasiere, pentru a-i curma chinul. Insa pentru cineva care este in coma, totusi mai exista o speranta.. Au fost atatea cazuri in care pacientii si-au revenit miraculos chiar si dupa ani. Avortul? Din punctul meu de vedere, in general este o crima, si nu vorbesc din punct de vedere religios. In ziua de astazi sunt modalitati de protejare la indemana oricui. Dar in schimb si aici pot sa apara diverse situatii, ca exceptie: sarcina sa rezulte in urma unui viol, sau viata mamei sa fie pusa in pericol, iar sarcina sa nu mai poata fi dusa la bun sfarsit. Si da, legalizarea eutanasiei ar putea reprezenta un pericol pentru categoriile sociale vulnerabile, deoarece ar putea fi considerate crime impotriva omenirii.
RăspundeţiŞtergereBună seara! Doar din anumite tipuri de comă se poate reveni :) Mulțumim pentru păreri!
RăspundeţiŞtergere